Influentat de materialismul dialcetic si istoric am scris numai despre iubirea oarba, covalescnta si hadicapata. Am tinut ascunsi demonii si ingerii pe care nu vroiam sa ii amestec in imaginea mea atat de contaminata si radioctiva.
Ele au fost mereu atributul, pentru ele am fost nebun fara voie, am fost risipitor si cersetor la portile iubirii, pana cand cineva mi-a spus ca mai sunt cuvinte “dupa punct” sunt acele cuvinte pe care le (ne)rostim si le intelegem care compun forma abstracta a sufletului.
Ele pentru ca nu pot sa numesc numai una, pot poate ca se poate spune ca am avut o singura singura iubire care sa reancarnat in mai multe trupuri, nu stiu cine a vrut sa fie asa: ea sau eu am dorit sa o privesc cu omie de ochi, cu omie de brate si cu un singur suflet.
Desigur Ingerii ma privesc si ma adulmeca, Ingerii care atat de mult m-au iubit fara un motiv evident fiind atat de departe de metafizic, uneori decazut si redus sa fiu un corp fara suflet bantuid lumea firava melancolica si romantica.
Unda dintre ele are parul lung si ochi verzi… natura femei este iubirea?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu