Ana si lacul

Am astepta mult timp pana cand am gasit un motiv suficient de puternic sa ma pun in miscare si sa plec sa o intalnesc pe Ana si sa privesc lacul pe care ea il iubeste atat de mult.

Lumea noastra a devenit o stada si diverse locuri de parcare unde ne oprim istoviti. Natura incomoda este indepartata de lamele buldezelor asurzitoare care niveleza orice loc si totul in jur devine strada sau parcare, locuri amorfe pline de fiare fara suflet care formeza ambuteiaje de unde este imposibil sa scapi.

Cunosteam totul pana in cele mai mici detali, pentru ca Ana imi povestea tot pe messenger insa am facut mici retusuri si am adaptat imprejurimile si natura care inconjoara lacul si mai presus de toate imaginea ei care este proiectia holografica peste Ana pe care am visat-o atat de mult.

Mult foarte mult timp Ana a fost numai un vis cu care comunicam pe messenger, o gaseam mereu acolo in reteaua retelelor vesela sau trista, indragostita sau parasita, curioasa sau plictisita insa ea era mereu acolo in visul meu pasind linistita pe malul lacului pe care il iubeste atat de mult.

Cand am plecat la ea am incercat sa meditez si sa descifrez destinul care ne leaga. Pentru asta un tutun de pipa bun si o ceasca de ceai sun ideale. Apoi ma cufund in misterul cartilor asezate in fata mea pe birou.

Femeia cu buze umede

Femeia cu buze umede

simt iubrea ca un strigat de lupta,
demarez intr-o depasire periculoasa
fara sa semnalizez destinul mortal.

fatal ma gandesc mereu la tine
si te vad in oglinda lacului tulbure
adanc inecata comoara mea.

luna bolnava macina,
vitrali de dorinte sau cioburi.

dimineata chinuit de lumina soarelui evident
ma trezesc cuprins de revolutia saruturilor.

as vrea in vid sa ramanem
doar eu si ea.