adio vara

este vara!
strada ingusta plina de gropi ca o pizda ramasa in muzeu pentru foarte mult timp
se umple de masini zgomotoase si poluante
si mosii isi scot carnetele roase de molii si acceleleaza nebuneste daciile aproape seculare

eu ma gandesc ce nasole sunt padurile pline de pungi si bidoane
si la marginea strazii o vulpe accidentata fatal
linga mine ea canta un cantec vesel depre vulpi si rate
trec mai departe cu gandurile mele ortogonale

okeyu, cica de ce scriu okeyu ca e prea lung si greu
pur si simplu scriu okeyu pentru ca asa se aude ce vreau sa spun okeyu

si ma intorc si rememorez padurea care mai are doar 15 zile sa astepte toamna
o sa fac fotografii superbe si o sa dispara si mosii de pe strazi
babele reumatice o sa stea si ele in casa
o sa imi ramana mie strada si o sa fie a mea si numai a mea
voi fi ca un tiran din Mediu Orient gelos pana pa dementa

Cine se teme de medicul pshihiatru?

Cine se teme de medicul pshihiatru?

Alti desigur...

Ce te faci cand soacra e medic pshihiatu?

Te faci ca ploua...

dupa o tatonare de doua luni si ceva azi am mers din nou eroic la psihiatu, am fost eroic si curajos. la noi la ramnicu valcea medici pshihiatrici nu prea sunt, da nebuni da. e normal.

sufar de anxietate de cand ma stiu, adica de cand ma cunosc insa imi este greu sa admit ca anxietatea este o boala pshihica. e jenant parca da mai bine daca ai o gonoree sau paduchi lati e mai plauzibil, dar pshihic da naspa sa spui ca ai problme.

intrebare: m-am nascut pentru anxietate sau  am anxietate pentru ca m-ma nascut?

cert este ca m-am nascut in 1966 din 1994 am fost diagnosticat cu acesta boala. am urmat un tratament pentru 3 ani m-am facut bine si dupa patru ani in 2001 a reaparut. mai putin violenta dar mereu mereu mai greu de suportat pana cand in ziua X de la anXietate am hotarat sa merg la medic.

opt martie sacrificiul ghioceiilor

mi-am torturat neuronul la limita suportabilului ca sa pot sa scriu aceste randuri... dar care randuri? nu am facut cadou nici un martisor, nu am avut bani si nici chef, anul asta cum de multi ani se intampla am facut greva martisoarelor. ma tot screm sa scriu dar daca nu iese o ciorba poate o supa tot scriu.

parca imi parea rau de vremurile de glorie cand ma trezeam si ma apucam sa scriu cu naduf in "vrabia dinamitata" si ma gandeeam ca subiectul merita un "revange".

titlul ma obliga sa scriu ceva si despre ghiocei: imi aduc aminte primavara cand locuiam in Arco ca mergeam la Massone cu Radu si admiram pajistea de ghiocei, italienii nu se prea rupeau dupa ei la propiu si la figurat. Si in Buila la Cheia sunt mii de ghiocei, cu doi sau trei ani in urma am urcat de pasti si am gasit toata padurea plina.

mi-am cam pierdut stilul "vrabiei dinamitate" sunt platonic si am o inhibitie sa mai scriu asa pana la capat... a fost superb dimineata la cacare cu o cafea si cu pipa in pajistea plina de ghiocei, o senzatie pe care nu o poti descrie in cuvinte trebuie sa incercati ca sa credeti!

in final va rog sa nu-i rupeti chiar daca din motive fiziologice sunteti intr-un camp de ghiocei. parerea mea: cred ca nu s-a nascut inca femeia pentru care merita sa ucizi o floare.